PIERDUT EGO! SE DECLARA NUL…

Aud atat de des in jurul meu “vreau” si de cele mai multe ori in sensul “am nevoie” si “trebuie sa am”’.Aud oamenii care isi impun punctul de vedere cu orice pret, doar din dorinta de a avea dreptate. Constat cu cata usurinta se confunda ego-ul cu propria persoana, cu propria personalitate.Si-atunci mi-a venit in minte un fragment din Eckhart Tolle pe care vi-l impartasesc si voua:

“Mintea caută neîncetat nu doar hrana pentru gândire, ci şi hrană pentru a-şi confirma identitatea, pentru sentimentul de sine. În acest fel ia naştere egoul, care se recreează în mod constant.”

Atunci când gândeşti sau vorbesti despre tine însuţi, când spui „Eu”, te referi de obicei la „Eu şi povestea mea”. Acesta este „Eul” lucrurilor care îţi plac şi al lucrurilor care nu îţi plac, al temerilor şi dorinţelor, „Eul” care niciodată nu rămâne satisfăcut. Este un simţ creat de minte, care îţi creează identitatea, condiţionat de trecut şi care caută să-şi împlinească menirea în viitor.

Poţi vedea cum acest „Eu” trece fugitiv, o formaţiune temporară, ca valurile pe suprafaţa apei? Cine este cel care vede acest lucru? Cine este conştient de natura temporară a formei tale fizice şi psihologice?

Eu sunt. Acesta este „Eul” profund care nu are legătură cu trecutul şi viitorul. Ce va mai rămâne din toate fricile şi dorinţele asociate cu situaţiile problematice din viaţa ta, cele care zi de zi îţi răpesc cea mai mare parte a atenţiei? O linie, de câţiva centimetri, între data naşterii tale şi data de pe piatra funerară. Pentru eul egotic, acesta este un gând deprimant. Pentru tine, este eliberator. Atunci când fiecare gând îţi absoarbe complet atenţia, te identifici cu vocea din capul tău. Gândirea capătă un simţ al sinelui. Acesta este egoul, un „eu” creat de minte.

Acest sine creat mental se simte incomplet şi precar. De aceea, fricile şi dorinţele constituie emoţiile predominante şi forţele care îl motivează.

Când realizezi că în capul tău există o voce care pretinde că eşti tu şi nu se opreşte niciodată, te trezeşti din identificarea inconştientă cu fluxul gândirii. Când remarci acea voce, îţi dai seama că vocea nu reprezintă ceea ce eşti – cel care gândeşte – ci doar cel care o conştientizează.

Să conştientizezi că eşti conştiinţa din spatele vocii înseamnă să fii liber.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s